Mărețe sunt lucrările Tale,
Tot mai vii, neașteptate mereu,
Mai presus de dorintele mele,
Demonstrând că Tu ești Dumnezeu.

Ce lumină îmi mângâie drumul!
Ce senin e albastrul pe cer!
Câtă viață își spune cuvântul!
Printre toate mă număr și eu.

Tu asculți rugăciunea în taină,
Tu nu rupi trestia zdrobită.
Mă îmbraci cu-a victoriei haină
Și mă lași fără de cuvinte.

Îmi ești sprijin pe scurta-mi cărare
Către stelele albe în zbor.
Tot mai adânc să pătrund, vreau, Doamne,
Să Te simt, să Îți cant, să Te-ador.