E diferit, dar e așa de tandru,
Când mâna Lui te mângâie pe păr,
Și sufletul ți-l leagănă în șoapte.
Odihnă afli doar în brațul Său.

Pe orice păcătos ce-n neputință
Se zbate și-L dorește mai adânc
El îl primește și îi dă credință
Și pace cum nu afli pe pământ.

Căci Dumnezeu îmbrățișează oameni,
Le șterge ochii înecați de plâns.
Mai sfânt decât sărutul scump al mamei
E brațul Lui care ne ține strâns.

Pe cei ce s-au împiedicat de spini pe cale
Îi vindecă punând pe răni balsam.
Nemăsurate, lacrimile Sale,
Curg cald simțind durerea lor de om.

De ești pe drumuri reci, bogate-n curse,
Nu știi în ce direcție să mergi,
Aleargă-I azi în brațele întinse
Și să rămâi acolo pentru veci!