Pe lespedea tăcută îmi răsunau de gheață
Tăcerile eterne-ale pașilor grăbiți;
Ascunsă, neputința se ridica la viață,
Dând grai la mii de glasuri în ochii-mi îngroziți.

Pilat stătea pe jilțul ce-i aducea putere
Cu chipul ca o piatră - neputincios, legat -
În fața nedreptății, a condamnării Sale -
A planului cel veșnic și de nezdruncinat.

Răcnea pe străzi mulțimea iar fruntea Lui broboane
Se apleca tăcută sub sfidătorul spin,
Iar eu stăteam deoparte - păcat mi-era pe haine,
Pe mâini și-n suflet - Fiara îmi picura venin...

Se ridicau pe munte trei cruci printre batjocuri
Și sânge cald din rane Îi picura ca dar.
Isus purta pe umeri atâtea aspre focuri
Și-n fiecare suflet sădea mărgăritar.


Pe aspre coridoare mai sfârâie o clipă
O lumânare veche - o dogmă, o doctrină.
Dar unde-n taina nopții se-ntinde-a Lui aripă
Din răni și suferință răsare o Lumină.