Cât de fragil mi-e, Tată, dorul după Tine
Și cât de lesne-n grabă eu uit să mă mai rog!
Așa ușor îmi poate lua Satan privirea
Și-așa ușor din cale îmi mut al vieții scop!

Ce slabă mi-e voința de-a birui păcatul
Iar răul parcă-ntruna se ține după mine.
Aș vrea să fac un bine, s-ascult șoaptele Tale:
În fiecare clipă se dă o luptă-n mine.

Cât de departe-mi pare lumina zilei sfinte,
Când luptele sfârși-vor, învingător fiind!
Eu tot mai slab pe cale te rog tot mai fierbinte
Să vii să duci Tu lupta, triumfător să fii.

Mai toarnă untdelemnul pe scutul meu și temeri
Alungă-le ca ceața când se împrăștie-n vid,
Ascute-mi iarăși arma, încins cu adevarul
S-am coiful mântuirii, cu Tine să înving!