Ce noapte de umbre, în negrul ei chin
Te ține, te leagă, te minte!
Și vezi doar prăpăstii și sorbi din venin -
Un strigăt lipsit de cuvinte.

Ai vrea să nu crezi ce-ți șoptește-n urechi
Dușmanul - un șarpe - te-adoarme.
Dar tot mai neclare-s cântările vechi
Și minciunile lui atâta de clare!

Mulțimea ce cântă Dumnezeului sfânt
Îți pare ridicolă - strâmbă -
Și singur te-nedrepți înspre propriul mormânt
Fără să cunoști ce se-ntâmplă.

O luptă se dă pentru sufletul tău,
O viață se frânge în chinuri.
N-ai fost nici o clipă însoțit doar de rău
În fața lui hâdă nici azi nu ești singur!

Nu-s mâinile tale slăbite de chin
Puternice arme ce luptă,
Ci mâinile Lui și fruntea cu spini
Se-ntind, se crispează - ajută.

Paharul durerii nu tu l-ai băut
Cand ți l-a-ndesat în față Satana.
Dar El, Dumnezeu, l-a sorbit pân' la fund,
Dorind să îți vindece rana.

N-ai fost numai tu respins, ne-nțeles
Și nu doar pe lume atâția.
El de bunăvoie prigoana-a ales
Nu doar suferință, și moartea și crucea!

Ești singur. Și-n negru pășești pe-al tău drum:
"De astăzi îmi lepăd credința!"
Chiar dacă alegi să-L ignori de acum
Isus pentru veci îți iubește ființa!