A câta oară ți-am oprit durerea,
Chiar dacă îți doreai ca să renunți
Și te-am făcut din nou un vas de cinste -
Când la ocară te supus-au mulți?

A câta oară ți-am întins o mână,
Când ochii tăi voiau să stea închiși -
Să nu te mai ridici din somnul veșnic -
Pe veci să taci, de renunțări cuprins.

Când buzele îți tremurau de sete
După-un cuvânt, după o rugăciune,
Ți-am dat din apa miilor de îngeri
Oceane de iubire și minune.

Te-ai resemnat în colțul tău de piatră:
Da, lumea e un câmp de bătălie
Cu oameni ce iubesc doar a lor viață,
Dar tu nu ești făcut doar pentru glie!

A câta oară ți-am spălat genunchii
Și rănile ce te-au durut pe cale!
Eu te iubesc cu-o dragoste ce munții -
Nici măcar ei nu pot să o măsoare.