Tu mi-ai îmbrățișat fiecare rană
Și mi-ai ascuns obrazul de dureri.
M-ai îmbrăcat în dulcea Ta mantie -
Acoperit de asprele învolburări.
Când ochii îmi trădau dezamăgirea,
M-ai mângâiat și Te-ai oprit duios.
Ai șters din ei și ura și urgia,
Ai rupt și lanțul greu și dureros.
Tu mi-ai încredințat comorile Tale -
Așa de scumpe - rare - și mai mult!
Eram străin - o slugă necinstită -
M-ai ajutat și nu m-ai izgonit.
Eu am visat o lume colorată
Cu râs și flori - cu sărutări de soare -
Dar Tu-ai respins visarea mea pătată,
Chiar de-a durut și încă mă mai doare.
M-ai îmbrăcat cu pace și iubire
Și m-ai desprins de-a mele mici poveri,
Mi-ai dat cea mai înaltă-ndatorire -
Să port comoara Ta de Dumnezeu.