Cum ai putut să taci
Când eu cu viclenie te huleam?
Cum ai putut să ierți
Tot păcatul meu cel mare?

Cum ai putut să rabzi
Ocara și disprețul?
Să ierți din inimă pe toți
Și să nu fii ca restul?

Cum ai putut să lupți
Când toți ți-erau-mpotrivă?
Cum ai putut să taci
Să ierți orice minciună?

Cum ai putut o Doamne
Să urci calvarul greu,
Când ai fost respins de lume
De tot neamul evreu?

Cum ai putut să uiți
Batjocura și chinul?
Să primești pe orișicine
Să arăți ce e alinul?

Cum ai putut Isuse
Să iubești o lume-ntreagă
Ce te-a dus sus la Golgota
Și te-a condamnat la moarte?

Să părăsești Slava Cerească
Venind la noi jos pe pământ,
Cum ai putut s-accepți paharul
Cel de-amărăciune plin?

Ne-ai arătat ce-i biruința
Căpătată prin credință,
Ne-ai arătat ce e iubirea
Ce ne duce spre pocăință.

Ne-ai arătat cărarea-ngustă
Și ne-ai chemat să umblăm pe ea
Ne-ai dăruit putere Sfântă
Să fugim de lumea rea.

Cum ai putut să ierți păcatul
Tot ce noi am făptuit?
Cum ai putut să ierți o Doamne
Tot ce noi ți-am tot greșit?

Cum ai putut să taci
Când erai vorbit de rău?
Să ne iubești necontenit
Când noi pe tine te-am hulit?
             Amin.