DE CE N-ARE LOC VINDECAREA?

"Nu este nici un leac alinător
în Galaad? Nu este nici un doftor
acolo? Pentru ce nu se face, dar,
vindecarea fiicei poporului meu?"
(Ieremia 8:22)
****************************
De ce n-are loc vindecarea?
De ce mai sunt răni în popor?
Când vom birui încercarea
Ce a venit să ne-ntunece starea
În care avut-am în Vie spor?

De ce mai sunt frământări
Ce zdruncină a noastră credinţă?
De ce nu se cântă cântări
Compuse să dea-mbărbătări,
Să ne ajute în neputinţă?

Cum de-a murit pasiunea,
Cum de s-a stins dorul în noi?
Părăsit-am demult misiunea
S-a-ntunecat de tot viziunea
Iar nepăsarea se revarsă şuvoi.

Ce fac acum lucrătorii
Ce-odată vesteau cu mult zel?
Unde ne sunt autorii?
Unde s-au dus ziditorii?
Toţi au fugit din Betel?

Unde-i păstorul care zicea
"Viu este Domnul!" – şi-n Adunare
O rază divină din edenica Stea
Cu multă lumină şi har venea
Dând tihna ce lumea n-o are?

Eram mai uniţi, eram mai vioi
Acum?: domneşte monotonia
N-avem barnabe, n-avem eroi
Puţin cugetăm la viaţa de-apoi,
Puţini îi cântăm Simfonia.

Cine-ar putea să vindece starea?
Există balsam? Există vreun leac?
Să aibă iar progres lucrarea,
Plină din nou să fie-Adunarea
Să putem înfrunta orice atac.

Ceva...ceva între noi a pătruns
Răpindu-ne pacea, furându-ne visul
Poate-i mândria, păcatul ascuns
Ne întrebăm şi vrem un răspuns
Căci nu dorim să gustăm abisul...

Desigur, noi nu ne-am gândit:
Uşile inimii sunt ferecate
Blândul Păstor din Slavă venit
E ţinut afară – El cel mai vestit
În iubire altruistă şi-n puritate,

Şi am uitat că El ne-a salvat
Din crunta robie a firii
Gestul acesta ne-a-ntunecat,
De cele sfinte ne-a-ndepărtat
Şi nu mai ştim valoarea jertfirii.

De ce n-are loc vindecarea?
Atinşi am fost de-un val secular
N-am fost dispuşi să dăm ietarea,
Am murmurat când veniră-ncercarea
N-am stat aproape de-altar.

Veniţi să deschidem, să-L invităm
Să intre Isus, s-aducă Lumină
Din trista experienţă să învăţăm
La cârma vieţii pe El să-L lăsăm
Doar cu El avem fericire deplină...

Şi iar vom avea lucrări minunate
Duhul de viaţă va da-nviorări
Sufletele rănite vor fi vindecate
Vor fi în noi dorinţe curate
Şi vom uita c-au fost întristări.

George Cornici / 3 Decembrie, 07