Se-arată nori negri, se-arată furtună,
Așa negru cer n-a mai fost niciodat';
Închisă e bolta, iar vremea cea bună
Rămâne istorie, a fost și-a plecat!

Perdeaua de raze se stinge, se pierde
În negura care coboară grăbit
Să-nghită lumina ce încă mai vede
Cu ultime forțe pământu-osândit.

Și-n ciuda furtunii și-a groazei ce vine
Sunt tot mai ferice și tot mai senin
Căci dincol' de nouri sunt raze divine
Pe-un limpede cer și de cântece plin!

Furtuna e gata să-mi curme viața?
Și chiar dacă da, de ce să mă tem?
Dincolo de beznă-ntrevăd dimineața,
Scăparea în slavă din negrul infern!

Cu mâinile-ntinse spre Domnul, spre ceruri
Cu ochii închiși, dar prin Duhul privind
Eu spun Maranata, și văd sfinte coruri
În sfinte acorduri, cântări pregătind!

Necazul cel mare, urgie și foame
Coboară cu pași tot mai repezi acum;
Să vină dar caii cu negrele coame
Căci eu de Hristos le voi fi luat din drum!

Eu nu mai privesc înspre iadul ce vine
Și nici nu simt groaza celui condamnat;
O clipă lipsește, și-n ceruri divine
Pe veci la odihnă, acas' fi-voi luat!

De-aceea-L slăvesc pe Acel ce pe cruce
A scris prin scump sânge și nașterea mea
Și-a celor dragi mie pe care-i va duce
Cu mine-mpreună în gloria Sa!
AMIN