Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea;
este un har pe care-l capătă de la Domnul.
(Prov.18:22)

Îmi plec genunchii, Doamne-n rugăciune
Ca mulţumiri să Îţi aduc, smerit,
Căci Tu mă copleşeşti cu daruri bune,
Dar azi menţionez un dar anume:
Soţia, "ajutorul potrivit".

Noi nu ştiam de sfânta-Ţi implicare
Când prin căsătorie ne-am unit
Căci nu Te cunoşteam, dar ziua-n care
Urma să vină marea transformare
Tu o ştiai, căci Tu ai rânduit.

Acuma ştiu, căci văd şi simt, o, Tată,
Că o soţie bună-i dar divin,
E o prezenţă binecuvântată,
Un ajutor pentru viaţa toată,
De-aceea-Ţi mulţumesc şi mă închin.

E ziua ei şi-am să-i ofer, Părinte,
Ca-ntotdeauna, ce m-ai învăţat:
Din inimă, o dragoste fierbinte,
Şi-un braţ ocrotitor, luând aminte
Că e un vas mai slab, mai delicat.

Mai stărui încă Doamne-n rugăciune
Şi Te mai rog s-o binecuvântezi,
Să-i dai credinţă, zel, înţelepciune,
Dorinţă de a face fapte bune,
Şi-asupra ei din ceruri să veghezi,

Să fie mai departe mamă bună
Pentru odraslele ce ni le-ai dat
Şi-n dragoste uniţi, toţi împreună,
Să Te simţim alături în furtună,
Turn de scăpare binecuvântat.

Am pentru multe-a-Ţi mulţumi, Părinte,
Dar astăzi am un gând deosebit:
Îţi mulţumesc că-n planurile-Ţi sfinte,
Unde eram trecut mai dinainte,
Ai pus şi ... "ajutorul potrivit".

Vulcan, 17 dec. 2006