În fața ta e marea roșie.
Din spate vine încercarea;
Te uiți la dreapta și la stânga
Și vezi doar stânci mari ce-nchid zarea. .
Plângând privești acum la tine:
Ești o epavă prin pustie! ...
Ești obosit, fără speranță,
Iar dindărăt vine urgie! ...
O, Domnul meu, ce mă voi face? ...
Dușmanul mă va nimici! ...
Se-apropie de mine iute
Și în curând mă va zdrobi!
Tu plângi în hohote acuma...
Perdeaua lacrimilor tale
Te-mpiedică să vezi minunea
Și strălucirea slavei Sale!
-Șterge-ți obrajii plini de lacrimi,
Deschide-ți ochii și privește
Cum Domnul tău deschide marea,
Cum valurilor poruncește!
Privește cum îți face cale
Pe fundul mării ca pe-uscat,
Cum marea se despică-n două
Să treci pe malul celălalt!
Dușmanul vrea să te ajungă
Dar carele i se opresc,
Căci roțile li se sfărâmă
La glasul cel nepământesc!
Nu te opri! Mergi înainte!
Înaintează cu credință!
Căci vezi cum Domnul tău lucrează
Și-aproape ești de biruință!
Iar când la capăt vei ajunge
Și vei urca malul dorit,
Doar c-un cuvânt rostit de Domnul
Fi-va dușmanul nimicit!
Să nu uiți să-i aduci mărire
Cântând cântări noi și să spui
Lumii întregi ce mare-i Domnul
Și că tu ești pe veci al Lui!
Aleluia!