Am devenit atât de reci, Isuse,
Şi duri, precum e stânca de granit;
Ca piatra unui vârf de munte, iarna,
Când cu zãpadã s-a acoperit.

Şi neînduplecaţi şi irascibili,
Sfãtuitori, ca şi cum am şti tot;
Şi nesătui... de parcã vieţii noastre
Vom reuşi a-i adãuga vreun cot...

Pe cine va lovi, de bunã seamã
O vorbã rece, aruncatã-n vânt?
În loc sã-nfrângã sufletul potrivnic,
Expeditorul este cel înfrânt.

                        ☆

Ne-am depãrtat aşa de mult de cruce,
Uitând de jertfã, cât şi de altar...
Ah, Doamne, iartã sufletele noastre!
Din harul Tãu, mai dã-ne-un strop de har!

Noi suntem fraţi iar Tu ne eşti Pãrinte;
Tu - Dumnezeu. Noi - simpli slujitori.
Ajutã-ne sã Îţi slujim, Isuse,
În toatã vremea, nu doar uneori!

Atâta timp cât Tu ne chemi la Tine,
Atâta timp cât viaţã-avem în noi,
Avem o şansã: de a nu ajunge
La Judecata Zilei de Apoi!