Drag copile... oboseala-și spune azi cuvântul său,
Dar puterea este numai, în cuvântul ce-i al Meu,
Nu lăsa ca vre-o tăcere, să cuprindă gura ta,
Tu deschide-o chiar acuma și începe-a lăuda.

Teama-ți dă astăzi tărcoale, liniștea nu o găsești,
Glasu-ți tremură ca varga, și înspre pământ privești,
Nu mai vezi drumul în față, uneori tu azi te temi,
În ascuns vrei și de mine, tu ca să suspini... să gemi.

O durere-atât de mare, a ta inim-a cuprins,
Spui adesea tu copile, că ești slab... ca esti învins,
Dar ce-i modelat de Mine, nimenea nu va putea,
Să darame vasul care, este o unealt-a mea.

Am un sfat azi pentru tine, gura s-o deschizi mai tare,
Să-mi spui mie și fărâma, de durere ce te doare,
De tu taci, ea te răpune, și nu vreau copilul Meu,
Să te pierzi când vântul bate... când tu spui... . nu pot... e greu.

Intră azi în odăiță, cheamă-mă să stăm la sfat,
Vei simți eliberarea, de-acest timp îndurerat,
Inima nu o închide, cu-o durere-așa de mare,
Vreau să stau cu ea de vorbă, să îmi spună ce o doare.

Vreau să fii de ea tu liber, căci iubesc ființa ta,
Lasă-mă să intru astăzi, să-i dau vindecarea Mea,
Vindecarea este harul, pentru tine ce-am lăsat,
Nu te-ascunde în durere, nu poți fi-n ea vindecat.

De îți vei deschide gura, să îți spui a ta durere,
Vei simți cum te atinge, o profundă mângâiere,
Înțelege ce Eu ție, drag copile ți-am cerut,
Vei simți a Mea prezență ca-ntr-un timp de la-nceput.