De îți este grea azi crucea, fă ce a făcut Isus,
Ia-o pe a omenirii, du-o pe o culme sus,
Ba mai mult... pe ea te-ntinde, omenirea ca să bată,
Cuie-n mâini și în picioare, ca și Domnului odată.

Dar n-ar fi destul... tu-ntruna, să privești numai în sus,
Ca să mijlocești la Tatăl, cum făcu cândva Isus,
Ca să ceri mereu iertare, pentru-ntreaga omenire,
Dându-ți viața fără vină, să îi dai o nemurire.

De ai o nemulțumire, dar tu spui că ești creștin,
Bea și tu paharul care, l-a băut plin de pelin,
Să salveze a mea viață, s-o salveze și pe-a ta,
Fără vre-o îndatorare, Domnul nostru doar iubea.

De te doare azi o vorbă, de vre-o rană a lăsat,
Tu gândește-te la biciul, care răni el i-a brăzdat,
Dar tăcea... urcând întruna, cu-acea cruce El în spate,
Ca în ziua judecății, de-a Sa slavă s-avem parte.

De ți-e grea înaintarea, pe-acest drum ce-i netezit,
Cum ți-ar fi pe-acele pietre, pe care El a pășit,
Oare eu ce-aș face-n clipa, de aș fi scuipat acum,
Aș înainta? , ... sau poate m-aș întoarce chiar din drum.

Nu vrem viața care Domnul, a avut-o El candva,
Vrem cununa... răsplătite, loc de cinste-n slava Sa,
Nu-i târziu... acu e vremea, timpul când să ne trezim,
Să luăm jugul dar și crucea, și spre ceruri să pornim.

Căci îndată se sfârșește, acest timp de îndurare,
Va fi prea târziu căci Domnul, în curând El va apare,
Orice lacrimă va curge, ea vre-un rost nu va avea,
Va fi prea târziu... căința, loc ea nu va mai avea.