Suflet zbuciumat de vremea, cea de azi... atât de grea,
De ce tu nu cauți pacea, căci îndat' nu vei putea,
Astăzi harul îl mai lasă, Cel ce-i plin de îndurare,
Dar curând nu va mai curge, căci pe-un nor El va apare.

Și din clipa revenirii, pacea n-o vei mai găsi,
Cei ce-o caută acuma, veșnică ea le va fi,
Caut-o și tu căci Domnul, are pentru fiecare,
Pacea ce-i neânțeleasă, ea vre-o margine nu are.

El îți dă astăzi o vreme, s-o găsești... este ușor,
Poți să o găsești sub soare, poți să o găsești sub nor,
Trebuie să ai dorința, pacea sfântă de-a avea,
De nu ai acea dorință... și dorință-ți poate da.

De nu știi ea unde este, tu îndat-o vei găsi,
Dacă azi în ascultare, către Domnul vei păși,
De îmbraci neprihănirea, ce-i o hain-a pocăinței,
Vei găsi tu pacea sfântă, alinarea suferinței.

De te vei smeri pe cale, o vei întâlni mereu,
Căci smerenia aduce, pace într-un ceas mai greu,
Este după voia Celui, care pacea sfântă are,
Celor ce-s smeriți le-aduce, pace dar și îndurare.

De înalți azi o cantare, tu pe ea o vei simți,
Dar cu-o gură larg deschisă, a cânta... nu-i a șopti,
O cântare-ți poate-aduce, până azi ce n-ai avut,
Acea pace ce-i dorită, de-a ta inimă ea mult.

Poate lanțuri ca să rupă, ce-ți aduc doar tulburare,
Poate ea ca să alunge, orice-adâncă întristare,
Cântă-i laude întruna, cântă-i Domnului mereu,
Pacea Lui să te-nsoțească, de o ai... nu va fi greu.

Dacă încă nu-i găsită, astăzi de ființa ta,
Tu pe calea către Domnul, cere și ți se va da,
Vei fi plin de bucurie, și de pacea cea divină,
Inima Lui dăruiește-i, și va fi de pace plină.