Privind spre cerul înstelat, am hotărât să scriu,
Chiar de e noapte și-al ei ceas el e puțin tarziu,
Eu o scrisoare Celui viu, din marea veșnicie,
Căci numai El mă umple azi de mare bucurie.

Aș vreau să-i spun, că-n greul meu, ades ce-l întâlnesc,
Puterea Lui o simt mereu, și vreau să-i mulțumesc,
Pentru că mie mi-a deschis, spre cerul Său un drum,
Dar vreau eu în scrisoarea mea, să-i scriu... ce-ncepe-acum.
, , —Părinte sfânt și iubitor, ce-n viață Tu mi-ai dat,
Un timp la care Doamne eu, vre-o dată n-am visat,
Și pentru el eu Ție azi aș vrea să-ți mulțumesc,
Pentru-acel timp în care eu pe Tine te-ntâlnesc.

El este-atât de minunat, căci eu atunci Isus,
Uit de dureri, uit de necaz, de tot ce am de dus,
Când suntem Doamne numai noi... îmi este-atât de bine,
Să treacă timpul nu aș vrea, când eu sunt doar cu Tine.

E-un timp ce vreau să îl opresc, să treacă nu aș vrea,
Îndeajuns să-ți mulțumesc vre-o dată n-aș putea,
Dar în scrisoarea cea de azi, ca și până acum,
Eu te iubesc atât de mult, mereu aș vrea să-ți spun.

Că te doresc mai mult... mai mult, să fii în viața mea,
De nu ai fi ar fi o viață goală dar și grea,
Dar azi prezența Ta Isus, pe mine mă-nconjoară,
Și printre-a ei fiori ce-s calzi, spre Tine gându-mi zboară.

Și este-atât de minunat, un timp ce este-n doi,
Când nu e Doamne vre-un hotar, ce-i doritor pe noi,
Să ne despartă-n vreme grea, ca eu să părăsesc,
Această cale unde-ades, pe Tine te-ntâlnesc.

Dar să închei scrisoarea mea, nu vreau fără să-ți spun,
Iubitul meu Păstor ceresc, cum este al meu drum,
E uneori așa de greu, prin vale... e pietros,
Dar eu pe el prezența Ta, o simt mereu Hristos.

Vreau doar ceva să îți mai spun, și-nchei scrisoarea mea,
Această cale uneori, îmi este Doamne grea,
De ast-am vrut Ție să-ți scriu, eu astăzi o scrisoare,
Să-ți mulțumesc că-n greul meu, un timp cu Tine-apare.

Te las dar Ție în curând, îți voi mai scrie eu,
Nu știu cum mie îmi va fi... ușor sau poate greu,
Dar și în cea ce va veni, scrisoare îți voi scrie,
Cât te iubesc și cât de dor, de Tine-mi este mie.