Se văd zorile de ziuă, după vremuri lungi apar,
Se văd razele ce norul, îl desparte când răsar,
Se văd împliniri de vise, ce le au acei ce-s plini,
De speranță, de iubire, ce-s cu-adevărat creștini.

Azi se vede și sfârșitul, suferinței ce-a venit,
Ea ne spune că-mplinirea, este ea spre un sfârșit,
Toate ce sunt petrecute, ne vorbesc... azi ne arată,
Că Acel ce vine... vine, totul se sfârșește-ndată.

Dar sfârșitul ne aduce, începutul așteptat,
De acei care pe Domnul, pe pământ azi l-au urmat,
Ne aduce el... sfârșitul, viața care ne-o dorim,
Viața cea din veșnicie, când aici o să sfârșim.

Ne aduce împlinirea, visului ce îl visăm,
Cu Isus l-aceiași masă, sus în ceruri ca să stăm,
Ne aduce-o așteptată, pentru noi așa de mare,
Zi... dar va fi ziua-n care, va fi mare sărbătoare.

Va fi ziua-n care... totul, va fi cel ce e uitat,
Tot ce-am întâlnit pe cale, dar și greu-ntâmpinat,
Căci sfârșitul va deschide, poarta către infinit,
Unde nu-i prezent trecutul, cu ce-n el am suferit.

Nu va fi prezent necazul, infinitul e Isus,
Și Isus... e bucurie, bucuria cea de sus,
Care astăzi e zărită, de cei ce și-au ațintiți,
Inima și-a lor privire, înspre cer... în infinit.

Știu că ea nu e departe, ziua când va reveni,
Cel ce este-atât de-aproape, când pe nor va coborâ,
Cel ce astăzi ne arată, că sfârșitu-i la sfârșit,
Împlinindu-se în toate, tot ce ne-a făgăduit.