Om știut de Cel ce viața, pe o foaie-n cer ți-a scris,
Vreau ca să închizi azi ochii, și să te avânți în vis,
Într-un vis în care Domnul, ție vrea să îți arate,
Că în bezna ce-nconjoar-a ta ființă... nu-i departe.

Nu deschide-o clipă ochii, că să vezi în visul tău,
Cine stă mereu cu tine, omule când ți-este greu,
Ca să vezi că vobra-n noapte, ce-o spui... . oare ce va fi,
E știută de Acela astăzi ce îți va vorbi.
, , — Va fi-n viața ta mult soare, după norii azi ce sunt,
Căci nimic nu este veșnic, ce cuprinde-acest pământ,
Totul are-un timp și-o vreme, omule... nu te-ntrista,
Cu privire l-a ta viață, hotărârea este-a Mea.

Mă voi îngriji de gândul, ce te tulbură acum,
Omule dar tu ascultă, ție ce Eu vreau să-ți spun,
Nu căra sacu-ntristării, planul Meu nu-l vei schimba,
De ți-e omul dinăuntru-ntruna trist în viața ta.

De pe culmea disperării, glasul tău l-am auzit,
Dar și-acel suspin cegn noapte, îl ascunzi... dar am venit,
Să îți spun... aud tăcerea, ce crezi că-i negrăitoare,
Dar din ea eu știu pe tine, omule azi ce te doare.

Voi veni cu alinare, inima să îți alin,
Voi veni și cu putere, de putere să fii plin,
Voi veni să bat la ușă, să-mi deschizi căci Eu aș vrea,
Ca să stăm noi doi de vorbă, să-nțelegi tu voia Mea.

Voia Mea... e să fii gata, omule când voi veni,
Rabdă timpul ce pe tine, astăzi te va pregăti,
Pentru veșnicia care, este ea din visul tău,
Omule ascultă glasul, ce-ți vorbește azi mereu.

Îți vorbește-n zori de ziuă, îți vorbește în apus,
Zi de zi ție îți spune, Împăratul sfânt Isus,
În zadar ții întristarea în ascuns în viața ta,
Lasă-l pe Isus, căci Domnul, poate a o ridica.