Ești fiul Meu copil zdrobit, de vremurile vieții,
Pe tine Eu pe drumul tău vre-o dată nu te las,
Cu tine sunt când tu alergi, dar sunt si-atunci cu tine,
Când obosit tu te așezi, dorindu-ți un popas.

Ești fiul Meu răscumpărat, pe Golgota pe-o cruce,
Cu sângele ce l-am vărsat ca viață tu să ai,
Nu pe pământ copile drag, ci viața care este,
O veșnice-acolo sus, în Țara sfântă-n... Rai.

Ești fiul Meu ce l-am ales, din lumea de pacate,
Din gura morții Eu te-am scos, să fii copilul Meu,
Eu să te las... nu aș putea, căci te iubesc pe tine,
Cu dragostea din jurul tău, te înconjor doar Eu.

Ești fiul Meu... nu te-ndoi, doar crede-naintează,
Chiar dacă treci prin văi adânci, și-n ești al Meu,
Și-n zilele cu nori ce vin, și-n cele ce-s cu soare,
Și-n timpul ce-i ușor... plăcut, dar și în timpul greu.

Ești fiul Meu tu nu uita, așa tu vei rămâne,
În orice timp ce va veni, oricât ar fi de greu,
Singurătatea nu-ți va fi, prietenă pe cale,
Copile căci tu ești... vei fi, un fiu din Dumnezeu.

Copiii Mei vre-o dată Eu, nu-i voi lăsa în viață,
Cu ei voi fi atunci când plang, și-n nopți când ei suspin,
Să simtă mângâierea mea Eu vreau, dar Eu mai vreau în toate,
Ce grele pentru ei azi sunt, să simt-al meu alin.

Voi fi cu ei pân-la sfârșit, voi fi Eu și cu tine,
Să te îmbrățișez aș vrea, când toate s-or sfârși,
Și la sfârșit noi vom avea un început copile,
În care de nedespărțiți, în veșnicii vom fi.