"Privind la masa ce vom sta-mpreună
O, Doamne, munca de la jug nu-mi pare grea.
Gândindu-mă l-a slavei veșnică cunună
Nimic nu-mi pare dificil în calea mea."

Așa Îți zic, o, Doamne, știi prea bine,
Dar deseori cârtesc în mintea mea.
Mă las ades constrâns de frica cea din lume,
Nebucurându-mă de libertatea Ta.

Îți zic că-n ape de mă duci eu merg cu Tine,
Dar tot la mal eu stau și Te aștept.
Așa de răbdător Tu ești cu mine,
Iar eu prea des sunt mincinos și neînțelept.

Și, Doamne, mi-e așa rușine
Că vin de multe ori 'naintea Ta
Să-Ți las degrabă grijile din mine,
Nemulțumind de toată grija Ta.

Nu știu cum mă privești, Părinte,
Și nu înțeleg cum încă mă iubești.
Eu sunt un laș copil, sărac și în cuvinte,
Dar Tu să-l ierți, să-l crești și să-l sfințești.