Furtuna Îți cunoaște glasul,
Și-nvolburarea cea mai rea
Se potolește la porunca-Ți,
Căci ești Cârmaci în barca mea.

Și de-au să toarne norii ploaia,
Și n-am să Te mai pot vedea,
Adu-mi, o, Domnul meu, aminte
Că soarta mea e-n mâna Ta.

Că nu mă va-nghiți abisul,
Și-n bezna nopții cea mai grea
Tu-mi ești și far, și siguranță,
Căci ești Stăpân pe viața mea.