Iartă-mă Părinte Bun... faţa iar Ţi-am întristat
Când în alergarea vieţii pentru-o clipă n-am vegheat
Şi m-au biruit ispite ce în umbră se scund
Iar din urmă multe valuri se ridică şi m-ajung...
Iartă-mă... sunt slabă Doamne... am greşit în faţa Ta
Am uitat în goana lumii ce frumoasă-i dragostea...
Teama m-a cuprins în braţe şi mă ţine strâns în ele
Parcă am uitat că Tu, Tu eşti Domnul vieţii mele!
Iartă-mă Părinte Bun... când durerea e prea mare
Parcă nu mai am cuvinte să Te chem... să-mi dai salvare
Şi mi-e ruga mult prea rece şi mi-e inima pustie
Fără cântec şi lumină... fără dor şi bucurie...
Iartă-mă... Tu eşti aici şi m-atingi prin Duhul Tău
Îmi vorbeşti despre iubire şi mă sprijini când e greu
Totuşi mai alerg la oameni să găsesc o rezolvare
Deşi stiu că doar la Tine este singura salvare!
Vremurile-s tulburi Doamne şi credinţa-i aşa mică
Ne subjugă duh de boală... ne cuprinde duh de frică
Însă azi mă-ndrept spre Tine ridicând privirea-n sus:
Iartă-mă... sunt slabă Doamne însă Te iubesc nespus!

Vulcan-28-10-2021
Mary