M-am oprit să-Ți mulțumesc;
Nu vreau să-Ți mai cer nimic.
Ci numai să recunosc
Și mâini spre cer să ridic.

Să Te laud, să Îți cânt,
Că ruga mi-ai ascultat,
Când am spus-o aproape-n gând,
Pe genunchi, lângă-al meu pat.

Mi-ai văzut duhul mâhnit,
Când sincer m-am aplecat;
Ce-am simțit, Ți-am povestit,
Și-ai venit, m-ai învățat.

Mi-ai cerut doar două lucruri:
Iertare și dragoste.
Am ales să Te ascult.
Și acum ce bine e!

Din inimă-am aplicat
Regula ce-am învățat.
Si clar văd un rezultat
Care m-a despovărat.

Cel ce mă făcea să plâng
Și motive căuta,
Ducea lipsă de iertare
Și dragoste-n viața sa.

Însă, cine să-i arate
Răbdare, iubirea Ta?
De nu un copil al Tău,
Cui oare îi va păsa?

Uneori în viață plângem
Când oameni duri întâlnim.
Dar răspunzând cu iubire,
Ori tăcând, îi biruim.

Răzbunarea este-a Lui!
Eu așa am învățat.
Și pe cel ce mă-apăsa,
Domnul iute l-a mutat.

Cum să nu Îi mulțumesc,
Când lucrează pentru mine?
Eu Îi cânt și Îl slăvesc
Și în greu și când mi-e bine.

Și persoana a-nvățat
Să-și ceară și ea iertare.
Când mândră s-a înălțat,
Smerirea i-a fost mai mare.

Eu mă-ncred în Dumnezeu!
El e ajutorul meu!
Mă apără, mă păzește,
Mă-nvață, că mă iubește.

Ce-a fost mai interesant
Și ce am descoperit,
E că-atunci când am cântat,
Chiar când eu I-am mulțumit,

Am primit încă-un răspuns
Pe care îl așteptam.
Dar în mod așa perfect,
Cum nici eu nu mă gândeam.

El lucrează în detaliu!
Știe tot ce îți dorești.
Nu te teme. crede numai!
Nu uita să-I mulțumești!