Iute trece clipa Doamne, când pe Tine te-ntâlnesc,
Ca să stăm mai mult de vorbă, este tot ce îmi doresc,
Să te simt eu mai aproape, o mai lungă vreme-aș vrea,
Să se termine-acea vreme, nu este dorința mea.

Vreau să fie nesfârșite, clipele când Domnul meu,
Ne-nconjoară o tăcere, și suntem... doar Tu și eu,
L-al Tău piept când eu odihna, o găsesc și nu aș vrea,
Ca să mă întorc Isuse, iar în alergarea grea.

Iute trece răsăritul ce-i împins de asfințit,
Uneori aș vrea să fie, răsăritul ce-i oprit,
Ca să mă-ncălzească raza, ce din el mereu coboară,
Ca să urc pe ea departe, de prigoană și ocară.

Și când urc pe ea Isuse, tot ce simt în jurul meu,
Este-a Ta prezență sfântă, preamărite Dumnezeu,
Mă hrănesc cu-a ei căldură, din a ei blândețe beau,
Să cobor de pe-acea rază, nici o clipă eu nu vreau.

Nu vreau iute ca să treacă raza cea din răsărit,
Căci o vreme ca de gheață, știu că-i după asfințit,
Știu că-s șoapte, știu că-s umbre, care sunt cele străine,
Vreau ca să rămân sub rază, căci sub ea... te simt pe Tine.

Este locul unde pace dar și liniște găsesc,
Este locul de sub raza, unde eu mă odihnesc,
Căci Isuse... raza este, aripa ce ți-ai întins,
Să m-adăpostesc în luptă, să nu fiu vre-o dat' învins.

Nu doresc să se sfârșească, clipele ce-s minunate,
Eu te vreau pe Tine Doamne-n viața mea mereu aproape,
Dar de-i voia Ta să vină, noaptea pe a mea carare,
Facă-se doar a Ta voie, căci și-n noapte am izvoare.

Am izvor de bucurie, ce-i de lună el adus,
Am lumină căci pe ceruri, stele multe Tu ai pus,
Până-n răsărit de soare, singur eu nicicând nu sunt,
Căci și-n zi dar și în noapte sunt un fiu de Rege sfânt.

Fiul Celui ce domnește, pe pământ și-n ceruri sus,
E-Mpăratul, e Stăpânul lumii Regele Isus,
Sunt din El, El e în mine, nu mi-e teamă niciodată,
Căci Acel ce toate este, mie-mi este astăzi Tată.