Mântuirea mea... Isuse, a mea dragoste... Tu ești,
Simt fiori când Tu din ceruri, cu blândețe mă privești,
Simt cum inima îmi bate, câteodată mult prea tare,
Simt acea bătaie Doamne, căci iubirea mea e mare.

Simt cum mă cuprind fiorii, dragostei celei dintâi,
Ce-mi aduc acea tărie, de-a răbda până revii,
Văd cum razele coboară, dintr-un loc divin ceresc,
Calea ele-mi lumineaza, eu să nu mă rătăcesc.

Îmi aduci din zorii zilei, bunătăți nemeritate,
De o zi plină de soare-ntotdeauna îmi faci parte,
Îmi aduci doar mângâiere, îmi aduci și alinare,
Adiere răcoroasă, când zăduful e prea mare.

Văd cum minunata mâna, pentru mine nori desparte,
Văd a Ta făgăduință împlinită parte-n parte,
Văd cum Tu pe mine Doamne, nu mă părăsești vre-o dat,
Căci Isuse... peste mine curge har nemeritat.

Să îți mulțumesc vre-o dată, n-aș putea Isuse scump,
Pentru grija care mie Tu mi-o porți pe-acest pământ,
Căci eu văd cum Tu întruna-n fața mea pe cale ești,
Drumul plin de multe grele-n orice clipă-l netezești.

Roua cea de dimineață, îmi aduce-nviorare,
Până la lăsarea serii, a Ta dragoste nu moare,
Nici în noapte nu sunt singur, eu te văd în ea mereu,
Domnul mântuirii mele, preamărite Dumnezeu.

Te voi lăuda întruna, te voi binecuvânta,
Eu măreața Ta lucrare, am văzut-o-n viața mea,
Mi-ai suflat în gură viață, Tu din morți m-ai înviat,
Domnul vieții. . pentru toate, fii mereu glorificat.