Acasă mă întorc acum, pe-un drum cu-anevoiase,
Ce trece el prin vremuri lungi, cu zile ce-s ploioase,
Mai trece peste munți și văi, dar știu că la sfârșit,
Voi întâlni ce îmi doresc, mereu ce mi-am dorit.
Spre locul astăzi ce-l visez, eu zbor fără-ncetare,
Chiar de întâmpin valuri lungi, furtuni cu-a lor strigare,
Ce vor să mă opresc din drum, eu tot nu voi opri,
Căci vreau s-ajung acolo sus, unde voi odihni.
Acasă mă întorc acum, sunt plin de bucurie,
Acasa mea e-acolo sus, unde-i doar veșnicie,
Chiar dacă viața mi-a adus doar vremi de tulburare,
Eu tot acasă vreau s-ajung, chiar dealul de e mare.
Chiar apele șuvoi de vin, cu prigoniri... ocară,
Pe calea către-acasă azi, nimic nu mă doboară,
Zidit am fost de Cel ce-i sfânt, pe culmea de pe stâncă,
Și de pe culme gura mea, doar Lui mereu îi cântă.
Acasă mă întorc acum, în Țara minunată,
Acolo sunt eu așteptat, de singurul meu Tată,
Un loc mi-a pregătit în cer, cu El în veci să fiu,
Pe străzile ce-s aurii, un fiu ce-i veșnic viu.
Acolo lacrimi nu vor fi, acele de-ntristare,
Nici de necaz, nici de suspin, și nici de disperare,
Vor fi mereu de bucurii, vor fi de mângâiere,
Acasă... unde-i casa mea... nu este vre-o durere.
Acasă mă întorc acum, acasă îmi doresc,
Pe drumul de Cel sfânt croit, pe el ca să sfârșesc,
Dorință nu mai am decât, s-ajung mai iute-acasă,
Dorința mea... ca să mă-ntorc, din drum ea nu mă lasă.