Încă hălădui departe de casă,
Îţi sunt de ajuns ale lumii fărâme?
E hrană-n belşug la Tata, la masă,
Aştepţi de la cei ce pot doar să râme?
Încă te poartă himere departe,
Nu vezi cum sufletul vor să-ţi străpungă?
Golită ţi-e punga, paharele-s sparte,
Perfid sărăcia amicii ţi-alungă.
Nu te-a ajuns încă dorul de Tata?
Flămând şi-nsetat alergi în neştire,
Tu tot nu-nţelegi ce cumplită e plata …
Nici chiar la roşcove nu-ţi vii în fire?
Te chinuie dorul, de ce mai aştepţi?
Ai Tată bogat, dar te târâi în zdrenţe;
Şi argaţii-s sătui … tu când te deştepţi?
Încă mai vrei să salvezi aparenţe?
Revino la Tata şi fii fără teamă,
Ştii drumu-napoi de vrei să te-ntorci,
El încă te-aşteaptă, de când te tot cheamă!
De ce-ai mai rămâne doar slugă la porci?
“Și-a venit în fire și a zis: ‘Câţi argaţi ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici!” Luca 15: 17