Nu am știut... . .

Nu am știut, că-n juru-mi sânt izvoare
Și-atunci când cad, El mi-este ajutor
Și trec prin greu, primesc apoi răbdare
Căci Domnul meu, mi-e în veci Ocrotitor

Aud cum curge apa, izvorul nesecat
Și sorb cu lăcomie, din tot ce pot să prind
Nu am știut că-i Viață... , El M-a ridicat,
Și strâng și strâng cât pot eu să cuprind

E Harul revărsat, prin Duhul care-i viață
E încă-n cercetare, E încă aici cu noi
Din noaptea-ntunecată, cu ploaie și cu ceață
Se-apleacă către mine, Mi-e sprijin în nevoi

Mă-nvăluie-n iubire, Mă mângâie ușor
Îi simt Prezența vie, nu o confund deloc
Îndreptățit în gându-mi, ca un puișor
Cuprins de-a Sa iubire, opresc o clipă-n loc

Adulmec cu nesaț, Mireasma ce dă har
Nu vreau ca să mai plece, nicicând de la mine
Sunt copleșit, îi simt Sfințenia, apoi tresar
Sunt plin de bucurie, e pace, e-așa de bine

Să am în mine, nădejdea-aceasta bună
Că în primejdii mari, ispite și necazuri
Un Stâlp Puternic, de dragoste preabună
Dă har îmbelșugat, izvoare și chiar iazuri

Nu am știut nimic, dar Tu, nu Te-ai schimbat
Din contră, M-ai primit, cu Brațele deschise
Când mort din fire, umblam doar în păcat
Tu M-ai iertat de toate, cum Tatăl Îmi Promise.

Amin bandisebastiantapas@gmail. com