Trioul Divinei Recunoaşteri 3
Partea 3 – a

Dar o! Ce tristă privelişte
Adus-a clipele morţii Sale!
Chiar si natura, a dovedit
Că-I fiu de Dumnezeu iubit,
Că-L recunoaşte pe cale!

Căci soarele s-a-ntunecat
Lumina însuşi, ascunzând,
Pământul, s-a cutremurat
Şi munţii stânci au aruncat
Iar stâncile, vuiau căzând.

Şi-ntuneric gros s-a aşezat
Şi-a acoperit întreaga ţară,
Timp de trei ore afirmând
Aceste semne confirmând,
Că Hristos avea să moară.

Atunci au crăpat morminte
Şi multi din sfinţi au înviat,
Şi martori paruzeci de zile
Vorbesc Scripturile din file,
Ei prin cetate s-au plimbat.

Astfel...depus-au mărturie
Chiar sfinţii şi natura toată,
Că Domnul a fost Ziditorul
De la-nceput cu Creatorul,
Murind în jertfa-njunghiată.

Mai marii lumii, nu au vrut
S-accepte că-i Izbăvitorul,
Că-i unic Fiu de Dumnezeu,
Că-n întuparea-n apogeu
E-a-L lumii întregi Salvtorul.

Conducători s-au împietrit
N-au voit să-L recunoască,
În timp ce munţii de granit
Sub forţa mare au plesnit,
Începând să prăbuşească.

Flavius Laurian Duverna
31 decembrie 2006