Se lasă inserarea peste lume,
Se lasă întunericul cel gros,
Durerile se lasă în mulțime,
Isuse, in Tine, suntem la adăpost.

Se așterne o tăcere sumbră,
Peste întreaga omenire de granit,
Căci Dumnezeu ezită să răspundă,
El caută doar pe acei ce L au primit.

E greu afară și e deasă ceața,
Și totul între noi azi s a răcit,
Dar așteptăm o sfântă dimineață,
O izbăvește ne, căci de Tine ne am alipit!

E o atmosferă apăsătoare,
In lumea asta, toți au păcătuit,
Se lasă frigul și dragostea dispare,
Unde s a dus și de ce oare s a răcit?

Nu mai simțim parfumul bunătății,
Și îmbrățișările ce le doream cândva,
Azi tot mai rece ne privim cu toții
Căci sufletele noastre ziduri au.

Suntem de lume îmbuibați,
De lucrurile acestea trecătoare,
Suntem de lupte grele întristați,
Cu firea noastră care nu mai moare.

Azi hainele de nea, ne sunt pătate,
Și untelemnul, vai, lipsește acum,
Ne a luat chiar somnul pe neașteptate,
Dar noi nu știm că Mirele este pe drum?

Ori am uitat ce am spus odată,
Prin Sfântul nostru legământ?
Atunci când am intrat în apă,
Că l vom urma pân la mormânt?

Ori am uitat de ruga noastră,
Ce o făceam plângând cândva?
Când așteptăm mana cerească
Acum, ne am saturat de ea?

Cârtim noi oare mai mult astăzi,
De darurile ce am primit?
Ori vrem doar bine să ne fie,
Să râdem seci, c avem de toate înmiit?

Azi am uitat să facem bine,
Ne este greu să dăruim,
Ne este greu sa dăm o pâine,
Și pumnul strâns îl țintuim.

Este ușor să dai cu parul,
Sa judeci pe cel în necaz aflat,
Sa râzi, sa spui că a dat Domnul,
Ca merită și pe tine te a scăpat.

Dar nu uita de bârna ta,
Ce sade n ochiul tău de ură,
Privește în lumea de azi,
Și vezi că s clipele din urmă.

Nu te uita la nume mari,
Nu te uita la bogăție,
Căci astea trec și toate ard,
Și va rămâne doar ce ai semănat.

Ce ai strâns în tine in astă lume,
E ce contează pentru El,
De ai strâns spre osândă sau spre bine,
Tu vei afla doar sus in cer.

Deci pocăiește te chiar astăzi,
Și nu mai aștepta să treacă!
Căci timpul tau pierdut acum,
Nu se va întoarce niciodată!

Privește fața Lui senină,
Ce te primește cu iubire,
Păcatele iți iartă de te rogi, intr o clipită,
Și te va duce spre a Cerului Lumină.

Iubește, iartă, dăruiește,
Sunt cele mai de preț lucrări,
Căci Domnul ne a ndemnat la toate,
Sa fim mai buni, mai silitori.


Tu întărește te n credință!
Așteptă zorii ce au să vină,
Pune ți ulei in candelă, sa fie plina,
Căci ne va lua pe nori,
In slava Lui senină!

Diana V, 1.11. 2021