Să nu lași Doamne să apună,
Fiorul dragostei dintâi,
Ca un acord, pe-a vieții strună,
Să ard de dor, iar căpătâi,
Să am Cuvântul din Scriptură,
Să mă hrănesc din slova Ta,
Să Te slăvească a mea gură,
Cum n-a făcut-o nimenea!

Dă-mi Doamne har, dă-mi biruință,
Să nu rămân căzut, atunci,
Când parcă nu mai am credință!
Ridică-mă, Te rog, pe stânci!
Te-ndură de-a mea slăbiciune,
Eu știu că mă cunoști de-ajuns,
Când Te rugam "Fă o minune!"
Prin Duhul Sfânt Tu mi-ai răspuns!

M-ai cercetat cu de-amănuntul,
M-ai mângâiat, m-ai și mustrat!
Mi-ai fost armură, mi-ai fost scutul,
M-ai scos din groapa de păcat!
Mă luminez când Îți văd fața
Și uit de greu, o, scump Isus,
Răscumpărat-ai timpul, viața,
Iar eu Îți mulțumesc nespus!

Nu vreau să uit în încercare,
Că mai e loc de curățire,
Că lutul, doar prin frământare,
Se-apropie de desăvârșire!
Că ce e brut, n-are valoare,
Pană ce nu cunoaște roata,
Apoi, prin sfântă modelare,
În cinste este pus de Tata!

Și cum să plâng fără oprire,
Când orizontul mi-ai deschis,
Când pot să sper în nemurire,
Când pot să cred în paradis?
Ca un acord, pe-a vieții strună,
Vibrez acum, cu duh smerit,
În suflet port și sori și lună,
Tot ce-i trecut, tot ce-i dorit!

De-aceea azi îmi lepăd starea,
Îmbrac natura Celui Sfânt,
Privesc cu nostalgie zarea,
Puțin mai sunt pe-acest pământ,
Veni-va clipa despărțirii,
Iar huma ce m-apasă greu,
O voi zvârli-n marea uitării,
Când voi pleca la Tatăl meu!

01/10/2021, Barcelona- Lucica Boltasu