L-am întâlnit pe Domnul, pe drumul vieții mele,
Când răcnetul din mare, doar temă-mi aducea,
Când valurile lumii, murdare de pacate,
Aveau doar o dorință, pe mine-a mă-neca.

L-am întâlnit pe Domnul, sub norii plini de ceață,
Când scuturau ei clipe, doar grele-asupra mea,
Căci Domnul printre norii, întinși și plini de gheață,
Cu-o rază de lumină, în față apărea.

L-am întâlnit pe Domnul, când eu în zbor spre ceruri,
Adesea în popasuri, doar obosit stăteam,
Îmi aducea putere, balsam de vindecare,
Și aripile mele, din nou le întindeam.

L-am întâlnit pe Domnul, zăduful când pe mine-n,
Aprinsele cuptoare adesea mă trecea,
Eu singur niciodată, n-am fost... căci El pe mine,
La piept și în cuptoare, al meu Domn mă ținea.

L-am întâlnit pe Domnul, la o rascruce-n viață,
Când drumul vieții mele, încet se despărțea,
Atunci când mult prea grele, erau acele lupte,
El cobora din ceruri, în fața mea stătea.

De când pe El pe drumul, ce-aș vrea ca să sfârșească,
Acolo unde toate, sunt doar un infinit,
L-am întâlnit... mi-e viața, o viață fericită,
Și calea mi-e o cale, așa cum mi-am dorit.

De când e lângă mine, nimic nu mai contează,
Păreri sau vorbe goale, căci lângă mine eu,
Îl am pe Cel ce astăzi, l-am întâlnit în viață,
Și El nu e oricine... El este Dumnezeu.

El m-a ales din lume, El m-a salvat pe mine,
În viață prăbușirea, încet când apărea,
De când cu mine este, Acel ce mi-a dat viață,
De-atunci îmi este viața, ea doar în mâna Sa.