Bat la ușa ta copile, de o vreme-ndelungată,
Zi și noapte-ți spun întruna, Eu îți sunt cerescul Tată,
Bat și vreau ca tu îndată, să-mi deschizi azi ușa Mie,
Căci nu vreau sa guști copile, tu din iad... ci veșnicie.

Bat o zi... mai bat o noapte, și o iau de la-nceput,
Decând bat... mai multă vreme, drag copile a trecut,
Dar aștept căci poate vine, ziua când tu vei deschide,
Căruia Stăpân în viață, să-i slujești tu vei decide.

Dar Eu vreau să-ți spun azi ție, că deja tu ești robit,
De-un stăpân care pe tine, drag copile te-a orbit,
Tu ești dus în întuneric, dar nu știi... și nici nu vrei,
Să deschizi... să vezi lumina-n care sunt azi cei ai Mei.

Tu ești robul ce în lanțuri, celui rău azi îi slujești,
Îngropat tu ești în patimi, în plăcerile lumești,
Scufundat până în creștet, în mocirlă și noroi,
Dar nu vezi copile dragă, căci cuprins ești de nevoi.

De nevoi care pe tine, te-au legat în lăcomie,
În invidie... în ură, dar și multă vrăjmășie,
Ești legat în legătura, morții fără de sfârșit,
Dar de vei deschide ușa, vei vedea un infinit.

Infinit... asta înseamnă, lucruri ce au început,
Dar vre-o dată n-au copile vre-un sfârșit sau un trecut,
Sunt acele ce-s prezente, ce sunt vii... adevărate,
Care astăzi bat la ușă, ele-ți sunt atât de-aproape.

Bate astăzi și iubirea, să-i deschizi ea mult ar vrea,
Ca să locuiască-ntruna, numai în inima ta,
Ca să vezi adevărata, tu valoare ce o ai,
Chiar în fața Celui care, e Stăpân în cer... în Rai.

Tu grăbește-te... deschide, azi pe El să îl primești,
Și doar Lui în astă viață, pământească să-i slujești,
Numai El ție să-ți fie, un Stăpân pe-acest pământ,
Tu deschide-i și primește-l, azi în inimă și-n gând.

Nu lăsa să te-amăgească, cel ce-ți spune... nu deschide,
Ușa inimii copile, o-mpietrește... o închide,
Vreau să intru azi la tine, să salvez inima ta,
Las-o ca de azi să fie-n întregime doar a Mea.