(Mat.26.59-68)

Templul acesta, de-ar fi cumva sa-l strice,
Invatatorul spune ca poate sa-l ridice!
Ziduri ca si-acestea – zidite-n zeci de ani –
Le ridica în trei zile fara pietre, fara bani?
Un Profet ca El, e vrednic chiar de moarte,
Sa nu-L ridice iarasi din pietrele stricate.

Un Templu, darâmat, cu pietre-atât de mari?
Mai bine El sa stea pe cruce-ntre tâlhari!
Tot spune ca e Fiul, Celui ce sta în slava,
Aceasta-i blasfemie nepermis de grava!
Nu-I vrednic sa traiasca Sabatul sa-l încalce,
Spunând si despre datini ca nu-s de buna pace.

Un Om ce sta la masa unui vames pacatos,
Sa spuna ca-I Mesia - uns a fi Cristos?
El vrea ca sa distruga, ori pune la-ndoiala,
Ce-avem din strabunici cu buna rânduiala!
Se crede din vecie chiar Fiul Celui Sfânt,
Desi-I atât de tânar, venit, pe-acest pamâmt.

Un Invatator ce rabda si-I bun cu fiecare,
Se si crede vrednic sa dea la multi iertare.
Acesta-i atributul ce Dumnezeu îl tine,
Nu poate El sa ierte oricând si pe „oricine"!
Mustra des pe preoti, pe bunii farisei,
Desi îi toleram, caci suntem ca si ei.

Mai zice printre gloate ce nu-s de bun renume,
Ca are-o ’Mparatie ce nu-i de aici din lume.
Se crede Imparat dar nu de pe Pamânt,
Facându-Se cu Tatal egal într-un cuvânt.
Mai spune ca-i Mesia, ce moare într-o zi
Si poate de pierzare si moarte-a ne pazi.

Vorbeste pretutindeni ca Templu-i trupul Sau,
Pe care de-L distrugem ne scapa de Cel rau!
Vorbeste prin multime ca multi sa-L înteleaga,
Ca El va fi sa moara pentru lumea-ntreaga.
La cei ce Il urmeaza de multe ori le zice:
Ca Templul Sau de-L strica, El poate sa-l ridice.
Amin.