E Domnul oare vinovat
De-atâtea lacrimi și durere?
De-atâta lipsă de credință
Și-atâta lipsă de putere?
E vinovat că-i ură multă
Și că iubirea-i alungată
Că oamenii-au uitat de ceruri
Și au uitat că El e Tată?
E Doamnul vinovat de gândul
Ce a rămas mereu ascuns?
E vinovat de teama cruntă,
De lacrima ce-n van am plâns?
Și pentru-atâta nepăsare
Ce înflorește zi de zi
E Domnul oare vinovat
El, ce nu uită a iubi?
Nu... Domnul nu e vinovat
Ci eu și tu... și el și ea!
Noi suferința am adus-o
Când am uitat ce-i... dragostea!
Când am uitat în fapt de seară
Să ne-aplecăm să mulțumim
Pentru lumină, pentru apă
Și pentru viața ce-o trăim!
Da, suntem vinovați cu toții
Căci prea puțin privim spre cer
Și mult prea rar întindem mâna
Spre cei căzuți ce plâng și pier...
Dar azi ne-ntoarcem iar la Tine
Ca fiul cel rătăcitor:
”O Doamne... brațul Ți-l întinde
Și-alină rănile ce dor
Alungă Tată în pustie
Toți norii de pe bolta-albastră!
Alungă boala și durerea
Și iartă... iartă vina noastră!”

Vulcan-03-11-2021
Mary