Planeta noastra mica – îmbâcsita de pacate –
Este peste tot ticsita cu nevii si oase moarte
Trilioane de schelete prin adâncuri si morminte,
Zac acolo-acoperite fara grai, ne-având cuvinte!
Ele stau în asteptare pân-la ziua învierii,
Când vor fi sa iasa-afara cum ies solii primaverii.
Nimeni nu le stânjeneste somnolenta lor profunda,
Pâna nu se da semnalul ca sa-i scoata-ntr-o secunda.
Când va fi sa se decida sa apara iar la viata,
Nu va fi în stare-o forta sa le stea cumva în fata!
Pâna-atunci mormântul lor tine-n el doar oase moarte,
Fiindca moartea ca un cleste are forte-ncrâncenate.

Stau culcati înca-n mormânt asteptânând cu toti acolo,
Sfintii care-au fost curati cum fusese Petru, Apolo.
Acestia, L-au urmat pe Domnul cum facuse Anania,
Si-au slujit cu sacrificii ca si Pavel ori Maria.
Trupul, acestor sfinti, prinsi în plasa putrezirii,
Vor veni din nou la viata prin puterea Nemuririi.
Când curând trompeta suna sa rasara din pamânât,
Nu va fi ca sa ramâna prin pamânt atunci vreun sfânt

Totusi, pe planeta noastra, un mormânt tot este GOL,
Caci pe Cel ce-a fost în el n-a putut sa-L tina-n sol,
Nici-o forta, nici-un demon – un supus lui Lucifer –
Pe Acel ce-I necuprins si aici si sus în cer.
Nu a fost în univers nici-o forta sa-L retina,
Ca sa stea pe veci în grota sub o lespede-n gradina
Chiar de s-a cutremurat si iadul când Satana mânios,
A zberat la mii de demoni sa-L opreasca pe Cristos,
Sa nu fac-o bresa-n iad prin a-i scade din putere,
Prin aceea subminare ce i-ar da-o la-nviere.
Când din cer s-a hotarât sa se duca într-o parte,
Piatra pusa pe mormânt El sa calce peste moarte,
A lasat mormântul GOL, doar cu pânza-ntinsa jos,
Iadu-asa fiind înfrânt de-nvierea lui Cristos.
Si de-atunci pe undeva spre gradina Ghetsimani,
Este un mormânt ce-i gol, nu de ieri,
dar nici de azi , ci de doua mii de ani.

Si iata, a doua zi – dupa ziua de Sabat –
Se gaseau mii de fiinte care tot s-au întrebat:
"Unde este Invatatorul – Cel jertfit între tâlhari –
palmuit si condamnat, de-arhirei si carturari?"
Unde este acum Mesia – Cel iesit din Nazaret –
Ce parea printre iudei Cel mai minunat Profet?
Unde este acum Acela ce spunea ca-I pentru noi,
Pâinea vie ce hraneste pentru ziua de apoi?
Cum de S-a lasat sa moara Cel ce-a zis ca-I Dumnezeu,
Care l-a primit cu mila pe un vames ca Zacheu?
Noi speram ca El sa ajunga Domnitor peste iudei,
Nu sa fie rastignit de-arhirei si saduchei!
Mai spunea ca e venit de la Tatal Lui din cer,
Nu sa fie tintuit sus în cuie mari de fier.
Chiar si celor ce-au crezut le-a promis El apa vie,
Dar privim cu scepticism, cum ca are sa învie.

Multi erau asa-ngroziti de se zguduia cetatea,
Moartea împânzise groaza; nu puteau sa doarma noaptea!
Nici sotia lui Pilat care-avuse-n vis cosmar
Nu admise-asa pedeapsa, meritata de-un tâlhar
Apoi, multele femei mai de bine, mai pioase,
Care nu au fost de-acord, cu multimi rautacioase,
Ce strigau cu-atâta ura pe Isus sa-L rastigneasca,
Nu aveau acuma pace, nu puteau sa se-odihneasca.

Iar acum e-a treia zi de când iata-L nu mai iese,
Chiar de-ar fi putut sa-nvie, dupa cum chiar El, zisese
Printre ei si ucenicii erau sceptici, se-ndoiau,
Ochii lor reci ai credintei erau orbi si nu vedeau.
Nu putem ca sa uitam nici de drumul spre Emaus,
Când si-acolo doi din ei se vedeau lasati în haos.
Doar când au vazut mormâmântul cum era în el stergarul,
Au întors spre Domnul fata cum facuse si tâlharul.

*

Dar Maria Magdalena cu cealata zis- Marie,
Ce-asteptau marete clipe de extaz si bucurie,
Au plecat în graba mare mai cu teama, mai cu frica,
In scurt timp spre zori de zi, fara nimanui sa-i zica...
Cu pasi repezi si grabiti spre mormântul lui Cristos,
Ca sa vada ce-I cu El si de-I sunt de vreun...folos.

Si deodata-n fata lor, la mormânt, precum un fulger,
A dat piatra la o parte cu putere-atunci un înger.
El era de stralucire cum zapada e la soare
Iar ostasii cei de paza i-au cazut toti la picioare.
Ingroziti acum strajerii nu puteau sa-L mai pazeasca
Sa nu iasa din mormânt n-aveau forte sa-L opreasca...
Si de-ar fi venit chiar Roma cu colonii lui Pilat,
Nu aveau nici-o putere la Cel mort, dar INVIAT.

Femeile, lânga mormânt, speriate-asa puternic,
Incercau sa-si vada Domnul, colo jos în întuneric!
Ingerul le-a zis:" Nu mai cautati, pe Acel ce este VIU",
Printre cei ce putrezesc în pamânt sau prin pustiu.
Uitati-va si în mormânt este aici, dar este gol,
Ca celor ce cred în El de la grec, pân-la mongol,
Sa li se ofere-o sansa care schimba rostul vietii,
Prin aceia ca e viu, zdrobind boldul crud al mortii.

**

Ucenicii stau prin case, teama de dusmani i-a-nvins,
Iar Maria la mormânt nu mai contenea din plâns.
Supararea ca nu-I Domnul, nu putea nicicum sa-I scape,
Pe când iata, ca Isus, era lânga ea pe-aproape.
Ea se uita-atunci la El si-L întreaba întristata:
- Domnule, de L-ai luat spune-mi sa-L mai vad odata!
As dori sa-L mai privesc chiar si mort, de nu e viu,
Viata fara Cristos Domnul e ca pestele-n pustiu.
Ochii ei atuncea tulburi nu puteau sa-L recunoasca,
Si crezu ca-i gradinarul ce venise s-o-ntâlneasca

Isus, S-a întors spre ea si i-a zis atunci: "Marie!,
Nu ti-am spus de-atâtea ori ca Cristos are sa-nvie?
Nu v-am spus ca în pamânt moartea nu va fi sa-L tina,
Pe Mesia ce-I trimis ca din cer sa dea lumina?
Voi sunteti ca frunza-n codru care-o sufla-ntruna vântul,
Si aceasta se întâmpla fiindca n-ati crezut, Cuvântul.
Eu v-am spus ca voi muri dar acum am înviat,
Chiar de-au pus ostasi de paza la mormântul, sigilat.

*

Au fost multi ce-au scos religii de sorginte omeneasca,
Fara din mormânt sa iasa ca sa nu mai putrezeasca.
Buda, Mahomed, Confucius n-au putut si ei sa-nvie,
Sa zdrobeasca boldul mortii ce-i tinuse în sclavie.
Sunt acolo în morminte n-au iesit sa-i vada nimeni,
Pentru, a întari doctrina cea de pret si pentru semeni.
O doctrina este vie ori prin carti cu slova moarta,
Dupa cum e si acela pe a-l carui nume-l poarta.
Cei ce tin acum sa-i roage sa le-aduca si foloase,
Cautând cumva mormântul cu tarâna printre oase,
N-ar putea ca sa-i ajute nici de-ar cere-n disperare,
Fara Dumnezeu sa-i scape de la haos si pierzare.
Doar Cristos Cel înviat este singur ce-nviaza,
Pe acei ce-adorm în El catre ceruri îi, ghideaza.
Amin.