E-anevoios deșertul, arșița din lume
Când porți pe umeri greul de povară
Dar nu mai este mult, si Domnul vine!
Rămâi statornic, zorii-s după seară.

Nu poți să fi găsit învingător
Dacă renunți la greutatea crucii,
Doar cei urcând pe drumul truditor
Au moștenire cu Isus, pentru vecii!

Acel pe-a cărui urme noi călcăm,
Ne-a dovedit prin cruce ce-i iubirea.
Pășind prin spinii atâtor condamnări,
S-a dăruit deplin s-aducă mântuirea!

Și chiar paharul de amărăciune L-a băut
Sorbind a morții negre grea încătușare,
Dar după cea de-a treie zi-n mormânt,
A rupt pe veci pecetea acestor fiare.

Și toate stăpânirele, domniile-s a Lui
Tot universul iI va da socoteală!
Golgota va fi pilda si mărturia Lui
Că n-a tăiat din crucea de povară.

Și azi străbate acel ecou al biruinței:
Mai poartă-ți crucea plin de demnitate!
Curând se gată calea suferinței
Și ne vom bucura pentru eternitate!



Amin

Octombrie 2021