M-ai întrupat, o, Doamne …

M-ai întrupat, o, Doamne, din fire de nisip!
Suflat-ai peste mine să-mi dai un strop de Viaţă,
Făcându-mi cu-a Ta Mână un Suflet şi un Chip,
O Formă Credincioasă, zâmbindu-mi cu-a Ta Faţă,

Şi, dăruindu-mi veşnic un Har Mântuitor,
M-ai slobozit prin lume ca fulgul de zăpadă!
M-ai nins cum se mai ninge-n căminul primitor
Al unor oameni vrednici nicicând porniţi pe sfadă,

Lăsându-mă-n candoare şi Dor să-mi înfirip,
Vegheat cu Bunătate, poeme visătoare
Cu-o altă legănare de fire de nisip
Prin care eu, o, Doamne, să-Ţi fac o Închinare!