Lângă ape line
Frunze-ngălbenite cad pe apa lină,
Se rotesc plutind şi pier în adâncuri,
Sălciile plâng, vântul le alină
Purtând printre lacrimi parfumul de muguri.

Râsete şi glasuri răzbat peste maluri,
Copiii se scaldă în apele line,
Stropii se ridică şi se pierd în valuri,
Prin flori se aude zumzet de albine.

Dintre ramuri verzi de vânt răsfirate
O pasăre albă se ridică-n zbor,
Aripile-o duc în zări depărtate,
Eu stau şi privesc, de tine mi-e dor.

Seara se aşterne peste sălcii plânse,
Mângâierea lunii le-ndeamnă să doarmă,
Florile pe câmp au petale strânse
Doar regina nopţii să visezi te-ndeamnă.

Atunci îmi apari în rochie albă
Râzând, şi sfios te-apropii de mine,
Cu o-mbrăţişare gingaşă şi caldă
Mă pierd ca o frunză sub apele line.

M-alinţi şi tresar sub mîinile tale
Cum vântu-nfioară ramuri răsfirate,
Sau picuri de ploaie se sparg în cristale
Căzând peste ape adânci şi curate.

Sub razele lunii zâmbeşti, apoi râzi,
Îmi mângâi privirea şi oricare gând,
Mă pierd în smaraldul ochilor tăi blânzi
Lângă ape line, sub sălcii ce plâng.

În tăcerea nopţii se aud doar greieri
Ce cântă aceeaşi veche simfonie,
Ne-nvăluie-ncet scurte adieri,
Tu miroşi a muguri şi a iasomie.

Adormim sub stele, scânteind în noapte
Dorind lângă tine timpul să-l alung,
S-ascultăm iubirea cu ale ei şoapte
Lângă ape line, sub sălcii ce plâng.