Domnul coboară din ceruri...
Se duce prin văile cele pustii...
Văile Plângerii
Pe-acolo trec cei ce-s răniți
Pe-acolo trec cei care vor ca să-L vadă
Ei nu-s nicidecum rătăciți
Pe-acolo trec și cei tari și cei slabi deopotrivă...
Se aude al lor murmur și șoaptele mii
Se cântă oare în locuri pustii?
Acolo în vale nu-s cei ce se pierd...
Nu-s cei care merg în derivă
Ci sunt cei aleși... încercați...
Cei întristați și lăsați
Să învețe o cântare de jale
Încet... murmurând-o ușor
Legănată între ei și marele dor
Cântare care s-aline durerea...
Și-or plânge împreună cu cel pătimit
Cu Cel ce pentru ei a murit
Până-și acceptă destinul și crucea
Crucea Lui și crucea lor
Este valea neprihăniților...
Au venit s-o prefacă-n izvoare
Izvoare de ape vii
Și ploaie de binecuvântare
Și-apoi să cânte o altă cântare
Cea biruitoare...
Aducându-I Slavă Cinste și Onoare
Celui Sfânt
Celui ce-I vrednic!