Tovarășii de drum

Noi nu privim în urmă pe drumul vieții noastre,
De nu știm ce ne-așteaptă, privim doar înainte,
La orizontul vieții zărim sclipiri albastre
Și-n imimile noastre arde un foc fierbinte!

Noi suntem din aceia născuți în altă vreme,
Când ne-a unit destinul, știa de ce o face,
Ne însoțește Domnul și n-avem a ne teme,
Mult nu cerem lumii, doar să ne lase-n pace!

Suntem născuți în vremea când mai era morală,
Când mai erau principii, cinste și dreptate,
Dar nu privim în urmă, ci mergem mai departe,
Departe de o lume din ce în ce mai goală!

În drumul vieții noastre găsi-vom gropi adânci,
De care ne-om feri, să nu cădem în ele,
Cum vom face asta, nu știm, vedem atunci,
Fiind călăuziți de Domnul și de stele!

Urcăm și printre stânci pe drumul vieții noastre,
Ne ducem către culme, ne ducem către cer,
La capăt noi zărim scipirile albastre
Și n-avem a ne teme, că ne-nsoțește El!