R âuri de pace
A dunate în petale
M ireasma migdalului
U mplea Casa,
R idica străjerii
A plecați de poveri!
D incolo de gardul grădinii
E rau duse de vânt florile de migdal
M i-ai spus că veghezi
I nima-mi să rămână în Tine
G rădina să rodească, când vii
D upă rod!
A plecat după petalele de migdal
L aud că m-ai mântuit și m-ai vegheat!
Poezia am scris-o în tren ascultând o discuție între două bătrâne despre cartea lui Ieremia, despre cum știm că -astăzi- Cineva a vegheat...