Eu fara Tine nu sunt nimic mai mult,
decât un abur ce e trecător,
Sunt ciobul spart și frânt la pământ,
Un vis de o noapte ce se uita ușor.

Sunt frunza ce zboară si cade în vânt,
Bătută de ploi și de soare arzând,
Sunt abur ce zboară în neant fremătând,
Sunt pumn de pământ firav și plăpând.

Sunt barca uitată in port părăsit,
Cârmaci n are s o ducă la mal,
Sunt fragil, și eu gol fara Tine mă simt,
Sunt spuma ce piere in mare, in val.

Sunt praful din tină, sunt lutul murdar,
Sunt trestia ruptă și frantă de jos,
Tu ai dat preț pentru mine și n dar,
Din suflarea Ți și chipul m ai ales.

Când m ai găsit în iubirea Ți imensa,
M ai pus pe o stâncă și m ai întărit,
Ai pus preț pe mine și mi ai dat o șansă
Isuse pe cruce Te ai pus, sa fiu mântuit.

Când alții au lovit in mine, m au uitat,
Tu m ai luat Isuse de mână,
Spre ființa mea fragila Te ai aplecat,
M ai luat de jos, m ai mângâiat.

M ai ridicat când eu eram căzut,
Și n piept mi ai pus un dor de veșnicie,
Tu m ai iubit, Isus de la nceput,
Lăudat sa fii și preamărit o veșnicie!