Mi-ai spus că veghezi, grăbește-Te,
Că valul m-a acoperit
Furtuna a zdrobit corabia
Sunt istovit!
Mi-ai spus că lucrezi, grăbește-Te,
Că pâinea pe care o-mpart
E dusă de ape, ulei nu mai e
Și vasul e spart!
Mi-ai spus că lupți, grăbește-Te,
Cei care vor să-mi ia viața
Mă inconjoară, râd și mă batjocoresc
Pân' vine dimineața!
Mi-ai spus că veghezi, grăbește-Te,
Soarele-i la apus
Și cerul, Pământul, vor trece!
Vine Isus!
"Căci Eu veghez Cuvantul să se împlinească
Și dacă zăbovesc e din iubire
În val ce trece, -n luptă sau in lipsă
Sau in fericire
Eu sunt cu voi pân' la sfârșit!"
Așa a zis, noi zicem "Maranata!
Nu zăbovi, grăbește-Te
Ne este dor de Tine și de Tata!"
Poezia am scris-o la noi in biserică la ora de rugăciune după ce a fost citit Psalmul 70. Dintr-o dată mi-am dat seama ca puteam să ii spun Domnului să se grabească! Fără teamă!
Vine Isus!