Se arată astăzi zorii, răsăritului dorit,
De acei care pe Domnul, ei în viață l-au slujit,
Este el atât de-aproape, răsăritul așteptat,
De creștinii ce prin vale, tot doar Lui ei i-au cântat.

Este el atât de-aproape, se văd raze de lumină,
Ce vor lumina o vreme, veșnic ce va fi senină,
Pentru ochii care astăzi, înspre răsărit privesc,
Nici-o clip-a lor privire, de la el nu-și dezlipesc.

Ei privesc numai în zare, dincolo de munți și mări,
Căci nu vor să rătăcească, pe mai multele cărări,
Ci ei vor ca răsăritul, lor o țintă să le fie,
Căci el este răsăritul, vremii ce-i în veșnicie.

Veșnicia care este, astăzi ea atât de-aproape,
Și acolo de Cel veșnic, nimeni nu ne va desparte,
Veșnic va fi numai soare, căci acolo-n veșnicie,
Viața care ne așteaptă, veșnic este ea doar vie.

Ale ei raze de soare, azi se văd în depărtări,
Dincolo de vremuri grele, se arată ele-n zări,
Și ne spun... o scurtă vreme, să răbdăm... căci va veni,
Un sfârșit urmat de-un soare, veșnic ce va răsări.

Nu-i departe... e aproape, astăzi noi să mai luptăm,
Prin credință către zare, răbdători să-naintăm,
Căci se-apropie venirea, veșnicului Împărat,
Este ea în timpul care, nu-i un timp îndepărtat.

Este ea în ziua care, va fi una foarte mare,
Va fi ziua așteptată, ziua cea de sărbătoare,
Va fi ziua care astăzi, este clar ea auzită,
Căci e-aproape, și îndată ea va fi acea sosită.