De ce plângi când cerul ție, bucurii mereu ți-a dat,
El ți-a dat și pacea sfântă, de ce ești azi tulburat,
De ce lași necazul vieții, să-ți aducă întristare,
Cine-ți este ție Tată astăzi... ai uitat tu oare?

De ce inima-ți suspină, geme ea atât de greu,
De ce lași ca azi durerea, să apară-n drumul tău,
De ce strigi când ție poate, să-ți aducă vindecare,
Un Vindecător din ceruri, ai uitat tu asta oare?

De ce spui că n-ai putere, că tu ești sleit de ea,
De ce spui că nu mai este, nimeni să ți-o poată da,
Până azi, cine întruna, ți-a dat apă din izvoare,
Ca să ai mereu putere, nu mai știi? , tu spune tare.

Nu mai știi cine pe brațe, te-a purtat prin timpul greu? ,
Cine ți-a purtat de grijă, pe-a ta cale tot mereu,
Ca ființă ta să urce, înspre cer... nu să coboare,
Tu oprește-te și-ntreabă, cine-a fost Acela oare.

El te-a scos din suferință, din necaz tot El te-a scos,
Recunoaște... pentru tine, a luptat mereu Hristos,
Recunoaște că întruna, ție dar și casei tale,
Ți-a adus doar biruință, când erați căzuți în vale.

Recunoaște că El ție, ajutor mereu ți-a dat,
A fost mult prea mult și faptul, că în sange te-a spălat,
Dar nu te-a lăsat o clipă, singur pe acest pământ,
El e Cel ce pe Golgota, te-a purtat mereu în gând.

Privești drumul și spui... Doamne, este el atât de greu,
Uiți că astăzi porți un nume, nume... fiu de Dumnezeu,
E un nume ce îți este, scut în lupta ce e grea,
Este-un nume ce din toate, grelele te va salva.

Dar atunci când ele-n cale, îți apar apar astăzi mereu,
Tu să spui că nu ți-e teamă, că ești fiu de Dumnezeu,
Vei simți atunci cum toate, grelele vor fi ușoare,
Vei urca... chiar de dorința, lor e ca să te doboare.

Nu mai plânge... nu ascunde, plânsul în inima ta,
Este Cineva în ceruri, ce îl vede... și-ți va da,
Tot ce vrei... doar recunoaște-L, ca și Dumnezeul tău,
Vei vedea cum El ți-aduce, ajutorul Său mereu.