Veniți la închinare, cât încă se mai poate,
Căci timpul este-aproape, el azi de un sfârșit,
Veniți cât El mai striga, veniți toți la izvoare,
Ca la sfârșit s-ajungeți, în timpul infinit.

Veniți cât încă este, o poartă ce-i deschisă,
Cât încă azi mai curge, din cer divinul har,
Îndată se închide, nu ve-ți putea vre-o dată,
S-aveți acea-ndurare-a cerescului Portar.

Veniți la rugăciune, veniți la adunare,
Că-ndată se închide, afară toți veți sta,
Nu stați în ațipire, nu stați în nepăsare,
Să nu aveți dorință, când nu se va putea.

Nu-mbrățișați azi timpul, târziu ce vrea să fie,
Veniți cu toți la Domnul, căci strigă ne-ncetat,
În vremea cea din urmă, nu vrea ca să se piardă,
Niciunul din poporul, ce-a fost răscumpărat.

Veniți la închinare, cât încă se mai poate,
Căci vin acele vremuri, ce grele doar vor fi,
Cu-acel cuvânt ce astăzi, din cer se mai coboară,
Hrăniți-vă că-ndată, nu va mai coborâ.

Veniți la îndurare, cât îndurare este,
Cât mila și iubirea, iertare poate da,
Creștinilor e vremea, la poala crucii Sale,
Să cerem toți iertare, și El ne va ierta.

Veniți azi toți acasă, căci vă așteaptă Domnul,
El pentru fiecare în cer a pregătit,
O mare moștenire, o Țară minunată,
Întoarce-ți astăzi față, spre El... spre răsărit.

Și veți vedea lumina, ce-n zări îndat' apare,
Căci timpul este astăzi, în mijloc de apus,
Veniți la închinare, veniți la rugăciune,
Căci vă așteaptă astăzi, al vostru sfânt Isus.