Prezența Domnului preasfânt, ea inima-mi hrănește,
Cu dragoste ființa mea mereu o învelește,
Când lupt-un răcnet din adânc, pe ea s-o înfășoare,
Cu lanțuri ca în valea morții el să o coboare.

Un har divin putere-mi dă, în vremi de-ngrijorare,
Din orice lanț prin el primesc, mereu eliberare,
În rătăciri... lumina cea divină îmi aduce,
Să nu opresc nici când eu sunt, în viață la răscruce.

Un leagăn brațul Său mi-e azi, în vremi de strâmtorare,
Eu din cuvânt azi mă hrănesc, și beau doar din izvoare,
Din El ce izvorăsc mereu, căci sunt de viață pline,
La adăpost sub aripi stau, acele ce-s divine.

Eu pasul să-mi îndepărtez, o clipă nu aș vrea,
Să fiu ca El mult mi-aș dori, mereu în viața mea,
Cum El e astăzi răbdător, și eu aș vrea să fiu,
Chiar dacă-n viață-n jurul meu, e totul un pustiu.

Eu și-n pustiu îl întâlnesc pe drumul vieții mele,
Atunci când nu-i ușor... îl văd, în clipele mai grele,
Simt pacea și iubirea Sa, de sus cum se coboară,
Ca eu să nu mă-ntorc din drum... cu toate mă-nfășoară.

Îl văd în zi, în nopți îl văd, vre-o dată singur nu-s,
Văd norii cum străbat mereu, doar razele de sus,
Eu știu... cu mine este El, un Dumnezeu ceresc,
El este Cel ce-n viața mea, prezent eu îl doresc.