Încet…încet sosesc zilele scurte
Tot mai puțin m-așez la umbră-n curte
Îmi pregătesc paltonul și încă două scurte.


Duios în gânduri se-așează nostalgia
Să pot să-mi definesc analogia,
Să-mi conservez mai bine energia.


În pomul fructifer văd o răriște
Mai plastică decât vreo poză din reviste
Căci crengile spre sol pot să se miște.


În șoapta vântului întrezăresc mistere
Și-n timp ce văd culegători de mere
Din nou mă duce gândul la-nviere.


Să pot să număr frunze căzătoare?
Aș îndrăzni dar n-am o motivare
Și nici n-aș vrea să gust din întristare.


Alte culori au apărut pe scenă
(Nici una din ele nu este obscenă)
Sunt potrivite să apară pe o trenă.


Sunt tot mai scurte zilele de toamnă
Să știm viața de aici ce-nseamnă,
Și să trăim ce Duhul Sfânt ne-ndeamnă.


George Cornici